Republica Moldova are un nou președinte, Maia Sandu, prima femeie președinte din istoria republicii. Chiar dacă noul președinte este pro european și filo român, chiar dacă are aspirații mărețe pentru țara ei, venirea la putere a unui nou președinte s-ar putea să nu schimbe radical situația din R.Moldova. Vă invităm să parcurgeți împreună cu noi următoarele tematici în acest articol:
Situația economică din R. Moldova
Iarna în R. Moldova
Despre viața la sat în R. Moldova
Despre tizic
Despre lemn și cărbune
Despre gaz
Soluții pe care le propunem
Soba rachetă EcoZoom VERDE
Situația economică din R.Moldova
(sursa foto: dw.com)
Înainte de toate, acest articol nu reprezintă un material de propagandă susținător al niciunei dintre cele 2 mișcări politice din R.Moldova, cea pro rusă sau cea pro europeană, și cu atât mai puțin mișcării unioniste, toate comparațiile cu România din acest articol sunt făcute deoarece articolul se adresează cititorilor de limbă română. Articolul ce urmează încearcă a fi o analiză la rece a realității de-a stânga Prutului și mai mult decât atât, încearcă să vină cu soluții ce au ca scop creșterea nivelului de trai a locuitorilor din R.Moldova.
Situația economică din R. Moldova nu este roz deloc, dacă este să ne uităm la produsul intern brut, vom observa că R .Moldova este a 2-a cea mai săracă economie de pe întregul continent European, aceasta depășește doar economia Muntenegrului. Aceasta se află pe poziția 135 din 189 de state și este depășită chiar și de state din lumea a 3-a precum Guineea, Burkina Faso, Sudan etc. Pentru o imagine de ansamblu, România se află pe locul 46, iar Federația Rusă pe locul 11.
Salariul minim garantat în R. Moldova este de 2775 lei moldovenești, echivalentul a 637 ron, respectiv 3.68 ron pe oră, adică mai puțin decât un dolar american pe oră. Dacă situația salariilor nu sună tare bine, dacă este să ne uităm peste pensii, situația este cel puțin dezastruoasă. O pensie minimă după o cotizație integrală, ajunge la 1.131 lei .... moldovenești. Această sumă nu ar suna bine nici dacă ar fi exprimată în roni, echivalentul unei pensii de peste prut este de 250 de lei românești. Și asta doar dacă este o pensie în care angajatul a contribuit toată viața la sistemul de pensii, dacă vorbim despre o pensie pe caz de handicap, aceasta poate scădea până la 130 ron.
Știm că și viața din România nu este neapărat cea mai ușoară, știm că și în România ne confruntăm cu regiuni în plină sărăcie, dar realitatea de peste Prut s-ar putea să fie și mai profundă decât atât. Dacă la nivel de stat, bogăția Republicii Moldova este penultima de pe continentul european, când este să vorbim despre bogăția individuală, cetățeanul moldovean poate fi considerat cel mai sărac locuitor al bătrânului continent. Pentru o imagine de ansamblu, un locuitor al Republicii Moldova este mai sărac decât un locuitor al Republicii Congo, al Sudanului sau al Vietnamului, iar prin comparație, un locuitor al României dispune de o bogăție de 4 ori mai mare decât un locuitor al R. Moldova.
Despre situația politică din R. Moldova nu are sens să discutăm, nu suntem nici analiști politici, nu aceasta este tema articolului și nici nu urmărim să acuzăm vreo guvernare de politicile sale.
Iarna în Republica Moldova
Dacă situația generală de peste Prut nu sună foarte bine, ei bine, pe timpul iernii devine și mai tragică. Am putea considera că din cauza salariilor exponențial mai mici, costurile de viață să fie și ele semnificativ reduse în Republica Moldova. Nu sunt puțini cei ce trec Prutul în căutarea de tutun și alcool mai ieftin decât în România. Suntem de acord că prețurile pentru anumite produse sunt mult mai mici, de exemplu un litru de vodka poate costa doar 10 roni iar un pachet de țigări poate fi la jumătate sau chiar un sfert de preț în comparație cu același pachet pe piața românească, dar nu se poate trăi doar din tutun și alcool, cel puțin nu pentru mult timp.
Dacă este să ne uităm peste prețurile energiei electrice, vom observa la prețul fără TVA că cel din R. Moldova este cu 0.07 bani mai scump. La o primă privire am zice că nu este o mare diferență, dar trebuie să luăm în calcul că prețul unui kwh în România este de 0.373 ron, deci acea diferență de 0.07 bani poate face o diferență la final de lună, mai ales când salariul minim este de doar 637 ron.
Dacă situația energiei electrice nu ar fi chiar așa de diferită față de cea din România, cea a energiei termice ne-a surprins. Dacă un bucureștean plătește 137 ron (+t.v.a) pentru o Gigacalorie, pentru aceeași cantitate de căldură un cetățean al orașului Chișinău plătește 261 ron (+ t.v.a). În condițiile în care salariul minim este aproape la jumătate iar prețul plătit pentru căldură aproape dublu, vorbim despre un efort de 4 ori mai mare pentru un cetățean moldovean să-și încălzească apartamentul său în Chișinău, față de un cetățean român cu același apartament, dar de data aceasta în București. Pe lângă toate acestea, mai trebuie luat în considerare climatul mai aprig de la stânga Prutului, investițiile mult mai mici în rețeaua de termoficare și investițiile mult mai mici în izolarea termică a locuințelor.
Viața la sat în Republica Moldova
Dacă ar fi să facem o analogie, ne putem imagina ușor faptul că realitatea din satele moldovenești, precum în cele românești, este fundamental diferită față de cele din marile orașe. Diferența ar fi că în satele românești este mai ieftin să te încălzești pe timp de iarnă.
Diferența de preț este din nou, aproape nesemnificativă, lemnul românesc fiind cu 5 ron mai ieftin pe metru cub decât cel de peste Prut (prețuri de referință Romsilva și Moldsilva). Diferența semnificativă este că dintr-un salariu minim românesc, se pot achiziționa între 7-10 metri cubi de lemn de foc în funcție de esența lemnului. Dacă este să vorbim despre un salariu minim din R. Moldova, această cantitate scade sub jumătate, iar dacă este să vorbim despre o pensie minimă, cantitatea de lemn nu sare de 2 metri cubi.
Mai mult decât atât, trebuie să luăm în considerare că în satele moldovenești, precum în cele românești, majoritatea populației active nu este angajată. Veniturile din mediul rural se bazează în cea mai mare parte pe activități agricole, muncă sezonieră sau muncă la negru. În documentația noastră pentru un articol precedent, am dat peste un reportaj făcut de
Radio Europa Liberă Moldova despre cum se încălzesc oamenii în satele moldovenești. Reportajul ne-a surprins, nu într-un mod plăcut și chiar dacă este făcut în 2015, credem că încă poate reflecta realitatea din R. Moldova rurală profundă.
Despre Tizic
(sursa foto: somax.tv)
Reportajul începe cu povestea a doi bătrâni ce se încălzesc cu tizic. Dacă nu ați auzit până acum despre acest termen, e de bine. Tizicul este un amestec de bălegar, de vaci sau oi, cu paie. Acesta se modelează sub forma unor „turte”, se lasă la uscat, se depozitează la loc ferit de precipitații, iar iarna se pune pe foc. Din spusele celor 2 bătrâni, tizicul de oaie arde mai bine decât cel de vacă, dă mai multă căldură. Tot din spusele celor 2, chiar dacă tizicul este „căldură fără bani”, până și pe acestea nu și-l poate permite toată lumea. Cei ce nu au animale nu au de unde avea bălegar așa că merg pe la stârni și îi ajută la treabă pe ciobani în schimbul unor turte de tizic.
Realitatea tizicului este una ce se regăsește pe ambele maluri ale Prutului. În zonele sărace și lipsite de pădure tizicul încă reprezintă un mod de încălzire în România. Poate fi greu de crezut că în România anului 2019 încă se murea de frig, deși iernile nu au mai fost așa de aprige ca în trecut. Este vorba despre povestea a 2 bătrâni din comuna Vorniceni județul Botoșani care în iarna lui 2019 au murit de frig sub plapumă. Dacă situația din R. Moldova poate fi cumva înțeleasă din cauza lipsei resurselor naturale, sărăciei crunte și a democrației neconsolidate, ei bine acești 2 bătrâni au murit într-un stat din Uniunea Europeană, într-un stat cu sistem de protecție socială, într-o țară care primește fonduri nerambursabile, într-o țară în care există ajutor pentru încălzire și cu asistenți plătiți de stat în această direcție.
Nu putem învinovăți bătrânii că au murit de frig, nu putem învinovăți nici pe copiii nici pe vecinii acestora, dar atunci pe cine putem învinovăți? Am putea învinovăți tranziția spre o piață capitalistă care a distrus fabrica de covoare persane din zonă? Totuși au trecut mulți ani de la începutul acestui fenomen și pare mai degrabă în momentul de față o scuză ieftină, dar accesibilă, pentru autoritățile locale sau naționale la diverse probleme. Putem da vina pe rachiul de sfeclă care se consumă în cantități mari în zonă? Sărăcia cruntă implică de obicei consumul de alcool ieftin și mult, și nu putem acuza oamenii că beau pentru a scăpa de realitatea mizeră cu care se confruntă. Cred că putem da vina pe autorități, de la cele locale până la cele naționale și nu în ultimul rând pe funcționarii statului. Sunt vinovați toți, de la cei ce nu au fost în stare să gândească un plan de relansare economică locală după închiderea fabricii până la cei ce nu au reușit să modernizeze drumurile în zonă pentru a atrage investiții și de la cei responsabili de atragere a fondurilor, indiferent de natura acestora, până la acei asistenți ce ar fi trebuit să se ocupe de acea subvenție de încălzire.
Despre lemn și cărbune
(sursă foto: carbune.md)
Revenind la Reportajul Radio Europa Liberă Moldova, acesta se continuă cu povestea a doi gospodari care s-au pregătit temeinic pentru iarnă. Aceștia sunt mândri de lemnele recuperate din demolarea unei case pe care le folosesc pentru a aprinde focul după ce se termină știuleții de porumb, lemnul de salcâm pe care l-au cumpărat și despre cărbunii cumpărați pentru zilele în care „gerul este cel mai aprig”.
Despre lemnele de aprins povestea este simplă, casa s-a demolat, lemnele s-au recuperat, au fost tăiate și pregătite pentru foc. Povestea interesantă este despre lemnul pe care l-au cumpărat. Gospodarul menționează prețul 680-700 mdl (162 ron), detaliul interesant este despre procesul de achiziție a lemnului. Noi am putea fi obișnuiți să mergem în piață sau la magazinele de bricolaj să cumpărăm ce cantitate de lemne avem nevoie. Ei bine, în satul Topola din R. Moldova nu este un proces așa de simplu. Gospodarul menționează că este o normalitate ca cei ce vând lemn să îl vândă pe criterii politice. Prețul poate varia în funcție cu cine a votat cumpărătorul, ori se întâmplă ca vânzătorul să nu își vândă marfa dacă cumpărătorul „nu l-a votat pe fratele lui”. Ei bine, noi am presupus că este vorba despre un vânzător, nu știm cine vinde lemnele din satele din R. Moldova, dar chiar dacă este vorba despre un vânzător sau o autoritate publică, vânzarea de lemne de foc pe criterii politice nu poate fi decât un fapt foarte grav.
Despre cărbune, familia menționează că sunt destinați arderii doar în zilele cu adevărat friguroase, chiar dacă cărbunele arde mult mai bine și mai mult, este mult mai scump decât lemnele de foc. Familia a achiziționat pentru o iarnă 9 saci de cărbune pe care a plătit 1600 mdl ( 370 ron), în condițiile în care în 2015, salariul minim în R. Moldova era de 1900 mdl (440 ron).
O altă remarcă interesantă este făcută de gospodar referitoare la cărbunele din timpul Uniunii Sovietice. Pentru cei ce nu știu de diferența dintre regimul de-a dreapta și de-a stânga Prutului în perioada 1945-1989(1992), menționăm că România era stat satelit „independent” de Uniunea Sovietică, iar Republica Socialistă Sovietică Moldovenească avea statut de regiune autonomă în cadrul Uniunii Sovietice. Pe scurt, deciziile referitoare la România se luau la București, iar cele referitoare la R.S.S.M se luau mai degrabă la Moscova decât la Chișinău.
Să ne întoarcem la cărbune, gospodarul menționează că în timpul URSS, tona de cărbune costa 7 ruble. În același timp, acesta aduce aminte și de faptul ca leafa unui zilier era de 3.5 ruble pe zi, deci pentru 2 zile de lucru, un moldovean și-ar fi putut asigura independența energetică pe întreg sezonul rece. Dacă este să ne luăm după prețul menționat în reportaj, tona de cărbune se vindea între 4600 - 5200 mdl, iar la un salariu minim de 1900 mdl, un moldovean ar fi trebuit să lucreze între 2 și 3 luni pentru a achiziționa o tonă de cărbune. Asta dacă ar fi pus deoparte întreg salariul.
Pentru mai multe detalii despre cărbune vă invităm să parcurgeți articolul de mai jos
Despre gaz
Rămânem în același sat dar ne mutăm spre o instituție publică, școala, singura care este încălzită cu gaz metan. Până nu de mult și școala se încălzea tot pe cărbune, dar pe vreme ce timpul trecea, instalația devenise din ce în ce mai ineficientă, așa că s-a trecut pe o instalație de încălzire pe gaz. La școală, primarul satului Topola menționează că din 200 de gospodări, doar 89 sunt racordate la rețeaua de distribuție de gaz natural, iar din acești 89, majoritatea utilizează gazul exclusiv pentru gătit, chiar dacă o parte dintre ei au și instalații de încălzire, prețul pentru a încălzi întreaga locuință fiind mult prea mare.
Din povestea uneia dintre puținele familii ce se încălzesc pe gaz, înțelegem că aceștia s-au branșat la rețeaua de distribuție când prețul la gaze era mai mic, aceștia sperau ca centrala lor termică pe gaz să fie unica lor sursă de căldură, dar creșterea prețului gazului nu le-a permis ca acest vis să se îndeplinească. Aceștia dau drumul la centrala care încălzește doar 2 camere doar când e gerul prea mare sau când vin copii în vizită. În același timp, aflăm că investiția în sistemul de încălzire centralizată este făcut de copii ce lucrează peste hotare și care au vrut când vin acasă să aibă „un pic de Europa”.
Pentru detalii despre diferența dintre gazul de butelie, GPL auto și gazul metan, vă invităm să consultați articolul de mai jos
Soluții pe care le propunem
Toată aceasta analiză de până acum nu este chiar îmbucurătoare dar nu putem sta indiferenți și să ne complacem cu situația pe care am descris-o. Soluții pentru independența energetică sunt mai multe, de la centrale nucleare până la panouri fotovoltaice, doar ca fiecare soluție trebuie aleasă și adaptată la realitatea spațiului în care se dorește a fi implementată.
Poate că o centrală nucleară nu ar fi potrivită pentru R. Moldova. Da, ar produce suficientă energie electrică dar investiția s-ar putea să fie mult prea mare. Dacă este să vorbim despre R. Moldova, țară a cărei venituri vin în cea mai mare parte din domeniul agricol, soluții precum peleții din biomasă sau biogazul ar putea reprezenta o soluție mult mai fezabilă. Aceste surse de energie ar putea fi completate și de o rețea de centrale hidroelectrice, parcuri eoliene și fotovoltaice. În schimb, considerăm că înființarea și subvenționarea unei rețele de stații de prelucrare a deșeurilor agricole în brichete pentru foc, ar crește semnificativ calitatea vieții multor cetățeni ai R. Moldova în mediul rural.
Soba rachetă EcoZoom VERDE
Soba rachetă EcoZoom VERDE ar putea rezolva doar o parte din problema independenței energetice a R. Moldova profund rurale. EcoZoom VERDE este destinată exclusiv gătitului și mai precis gătitului outdoor, nu este destinată încălzirii sau gătitului în spații închise. În schimb, dacă este să ne gândim la produsul de căldură, ori creștem cantitatea de combustibil ori eficientizam procesul de ardere, iar soba rachetă EcoZoom VERDE este construită tocmai pe principiul eficienței.
Este adevărat, soba rachetă EcoZoom VERDE nu poate încălzi gospodării, dar poate reduce costuri de gătit, atât vara cât și iarna dacă gătești la exterior. Mai mult decât atât, vei putea alimenta soba rachetă EcoZoom VERDE cu orice tip de biomasă, ceea ce te va face să economisești banii dați pe lemne/cărbune/gaz pentru ceea ce contează mai mult pentru tine.
Soba rachetă EcoZoom VERDE are un consum redus de combustibil, poate arde orice tip de biomasă, arde complet masa lemnoasă și degajă cu 80% mai puțin fum. Toate acestea vin sub forma unei construcții robuste care este prevăzută cu izolație profesională, dar și portabilă în același timp.
Cu dimensiuni de 30x30x30 cm și cu mânere de metal cu grip de lemn, soba rachetă EcoZoom VERDE poate fi transportată oriunde vrei să te bucuri de experiența unui foc pe lemne. Mai jos îți prezentăm 10 motive pentru care soba rachetă EcoZoom VERDE merită cumpărată
10 motive să îți cumperi chiar acum o sobă rachetă pentru gătit pe lemne ECOZOOM
Pentru mai multe detalii despre foc, ardere și cum funcționează soba rachetă EcoZoom VERDE, vă invităm să consultați articolul de mai jos
Despre foc, cenușă și soba rachetă EcoZoom VERDE
Dacă ești deja fericitul posesor al unei sobe rachetă EcoZoom VERDE sau aștepți să ajungă curierul cu comanda ta, citește mai jos 13 sfaturi culese de la clienții noștri
13 SFATURI ADUNATE DE LA CLIENȚII NOȘTRI
Pentru mai multe tehnici de foc deschis pe lemne, îți recomandăm articolul de mai jos
Soba rachetă EcoZoom VERDE și alte tipuri de foc în natură
EcoZoom este mai mult decât un arzător eficient, un lifestyle sau un mod de a-ți petrece timpul liber, este o mișcare globală. Suntem bucuroși sa o aducem mai aproape de tine.